top of page
Spotsylvania Courthouse 1200.jpg

Istoria Armatei Statelor Unite

         Armata continentală a fost creată la 14 iunie 1775 de către cel de-al doilea congres continental ca o armată unificată pentru ca coloniile să lupte cu Marea Britanie, George Washington fiind numit comandant al acesteia. Armata a fost iniÈ›ial condusă de bărbaÈ›i care au servit în armata britanică sau în miliÈ›iile coloniale È™i care au adus o mare parte din moÈ™tenirea militară britanică cu ei. Asaltul Redutei nr. 10 în asediul Yorktown în timpul războiului revoluÈ›ionar american a determinat guvernul Marii Britanii să înceapă negocierile, rezultând în Tratatul de la Paris È™i recunoaÈ™terea Marii Britanii a Statelor Unite ca stat independent. Armata a purtat numeroase bătălii întinse È™i în sud în 1780 È™i 1781, folosind uneori strategia fabiană È™i tacticile de lovit È™i fugit, sub conducerea generalului maior Nathanael Greene, au lovit acolo unde britanicii erau cei mai slabi pentru a-È™i consuma forÈ›ele. Washingtonul a condus victorii împotriva britanicilor la Trenton È™i Princeton, dar a pierdut o serie de bătălii în campania din New York È™i New Jersey în 1776 È™i campania din Philadelphia în 1777. Cu o victorie decisivă la Yorktown È™i cu ajutorul francezilor, Armatei Continentale s-a impus împotriva britanicilor. După război, Armatei Continentale i s-au dat repede certificate de teren È™i s-a desfiinÈ›at într-o reflectare a neîncrederii republicane față de armatele permanente. MiliÈ›iile de stat au devenit singura armată terestră a noii naÈ›iuni, cu excepÈ›ia unui regiment care să păzească Frontiera de Vest È™i o baterie de artilerie care păzea arsenalul West Point. Cu toate acestea, din cauza conflictului continuu cu nativii americani, s-a realizat în curând că este necesar să se lanseze o armată permanentă instruită. Armata regulată a fost la început foarte mică È™i după înfrângerea generalului St. Clair la bătălia de la Wabash,  unde au fost uciÈ™i peste 800 de americani, armata regulată a fost reorganizată ca Legiunea Statelor Unite, care a fost înfiinÈ›ată în 1791 È™i redenumit Armata Statelor Unite în 1796. În 1798, în timpul aproape-războiului cu FranÈ›a, Congresul a înfiinÈ›at o „armată provizorie” de trei ani, formată din 10.000 de oameni, formată din douăsprezece regimente de infanterie È™i È™ase trupe de dragoni uÈ™ori. Până în martie 1799 Congresul a creat o „Armată Eventuală” de 30.000 de oameni, inclusiv trei regimente de cavalerie. Ambele „armate” existau doar pe hârtie, dar echipamentul pentru 3.000 de oameni È™i cai a fost achiziÈ›ionat È™i depozitat.

         Războiul din 1812, al doilea È™i ultimul război dintre Statele Unite È™i Marea Britanie, a avut rezultate mixte. Armata SUA nu a cucerit Canada, dar a distrus rezistenÈ›a nativilor americani la expansiune în Vechiul Nord-Vest È™i È™i-a validat independenÈ›a oprind două invazii majore britanice în 1814 È™i 1815. După ce a preluat controlul asupra lacului Erie în 1813, armata SUA a confiscat părÈ›i din vestul Canadei de Sus, a ars Yorkul È™i l-a învins pe Tecumseh, ceea ce a provocat prăbuÈ™irea ConfederaÈ›iei sale occidentale. În urma victoriilor SUA în provincia canadiană a Canadei de Sus, trupele britanice care numiseră armata SUA „obiÈ™nuiÈ›i, de Dumnezeu!”, Au putut să cucerească È™i să arde Washingtonul, apărat de miliÈ›ie, în 1814. Armata regulată, totuÈ™i, s-au dovedit a fi profesioniÈ™ti È™i capabili să învingă armata britanică în timpul invaziilor de la Plattsburgh È™i Baltimore, determinând acordul britanic asupra condiÈ›iilor respinse anterior ale unui status quo antebellum. La două săptămâni după semnarea unui tratat (dar nu ratificat), Andrew Jackson i-a învins pe britanici în bătălia de la New Orleans È™i în asediul de la Fortul Sf. Filip È™i a devenit un erou naÈ›ional. Trupele È™i marinarii americani au capturat HMS Cyane, Levant È™i Penguin în ultimele misiuni ale războiului. Conform tratatului, ambele părÈ›i (Statele Unite È™i Marea Britanie) au revenit la status quo-ul geografic. Ambele marine au păstrat navele de război pe care le apucaseră în timpul conflictului.

Armata SUA a luptat È™i a câÈ™tigat războiul mexico-american (1846-1848), care a fost un eveniment definitoriu pentru ambele țări. Victoria americană a dus la achiziÈ›ionarea unui teritoriu care a devenit în cele din urmă toate sau părÈ›ile statelor California, Nevada, Utah, Colorado, Arizona, Wyoming È™i New Mexico.

​

Războiul civil

​

         Războiul civil american a fost cel mai costisitor război pentru SUA în ceea ce priveÈ™te victimele. După ce majoritatea statelor sclave, situate în sudul SUA, au format statele confederate, armata statelor confederate, condusă de foÈ™ti ofiÈ›eri ai armatei americane, a mobilizat o mare parte din forÈ›a de muncă albă din sud. ForÈ›ele Statelor Unite („Uniunea” sau „Nordul”) au format Armata Uniunii, formată dintr-un corp mic de unități armate regulate È™i un corp mare de unități de voluntari ridicate din fiecare stat, nord È™i sud, cu excepÈ›ia Carolinei de Sud.

         În primii doi ani, forÈ›ele confederate s-au descurcat bine în bătălii stabilite, dar au pierdut controlul asupra statelor de frontieră. ConfederaÈ›ii au avut avantajul de a apăra un teritoriu întins într-o zonă în care boala a cauzat de două ori mai multe decese decât lupta. Uniunea a urmărit o strategie de confiscare a litoralului, blocarea porturilor È™i preluarea controlului sistemelor fluviale. Până în 1863, ConfederaÈ›ia era sugrumată. Armatele sale estice au luptat bine, dar armatele occidentale au fost înfrânte una după alta până când forÈ›ele Uniunii au cucerit New Orleans în 1862, împreună cu râul Tennessee. În campania Vicksburg din 1862–1863, generalul Ulysses Grant a apucat râul Mississippi È™i a tăiat sud-vestul. Grant a preluat comanda forÈ›elor Uniunii în 1864 È™i, după o serie de bătălii cu pierderi foarte grele, l-a asediat pe generalul Robert E. Lee la Richmond, în timp ce generalul William T. Sherman a capturat Atlanta È™i a mărșăluit prin Georgia È™i Carolinas. Capitala confederată a fost abandonată în aprilie 1865, iar Lee È™i-a predat armata la Curtea Appomattox. Toate celelalte armate confederate s-au predat în câteva luni.

Războiul rămâne cel mai mortal conflict din istoria SUA, rezultând moartea a 620.000 de oameni de ambele părÈ›i. Pe baza cifrelor recensământului din 1860, 8% dintre bărbaÈ›ii albi cu vârste cuprinse între 13 È™i 43 de ani au murit în război, inclusiv 6,4% în nord È™i 18% în sud.

         În urma Războiului Civil, armata SUA a avut misiunea de a conÈ›ine triburile occidentale ale nativilor americani în rezervaÈ›iile indiene. Au înfiinÈ›at multe forturi È™i s-au angajat în ultimul război indian indian. Trupele armatei americane au ocupat, de asemenea, mai multe state din sud în timpul erei ReconstrucÈ›iei pentru a proteja oamenii liberi.

​

            Cele două războaie mondiale

​

         Statele Unite s-au alăturat Primului Război Mondial ca „Putere asociată” în 1917 de partea Marii Britanii, FranÈ›ei, Rusiei, Italiei È™i a celorlalÈ›i aliaÈ›i. Trupele americane au fost trimise pe frontul de vest È™i au fost implicate în ultimele ofensive care au pus capăt războiului. Odată cu armistiÈ›iul din noiembrie 1918, armata È™i-a redus din nou forÈ›ele.

În 1939, estimările puterii armatei variază între 174.000 È™i 200.000 de soldaÈ›i, mai mici decât cele ale Portugaliei, care o clasau pe locul 17 sau 19 în lume ca mărime. Generalul George C. Marshall a devenit È™ef de stat major al armatei în septembrie 1939 È™i a început să extindă È™i să modernizeze armata în pregătirea războiului.

         Statele Unite s-au alăturat celui de-al doilea război mondial în decembrie 1941 după atacul japonez asupra Pearl Harbor. Aproximativ 11 milioane de americani urmau să servească în diferite operaÈ›iuni ale armatei. Pe frontul european, trupele armatei americane au format o porÈ›iune semnificativă a forÈ›elor care au aterizat în Africa de Nord franceză È™i au luat Tunisia È™i apoi s-au mutat în Sicilia È™i mai târziu au luptat în Italia. În debarcările din iunie 1944 în nordul FranÈ›ei È™i în eliberarea ulterioară a Europei È™i înfrângerea Germaniei naziste, milioane de soldaÈ›i ai armatei americane au jucat un rol central.

bottom of page